Tragedia unui popor începe atunci când începe să uite de legământul său faţă de strămoşi. Limba, istoria, demnitatea naţională sânt acei stâlpi pe care se sprijină o naţiune. O naţiune cu principii morale profunde, cu rădăcini tari şi adânci în solul naţional, este invincibilă.
Odată cu declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, ideea Unirii Republicii Moldova cu România a stat la ordinea zilei până-n 1993. O parte de basarabeni înţelegeau că odată cu revenirea la Patria-mamă, România, îşi vor găsi împlinirea naţională. Dar Federaţia Rusă, care este suuccesoarea politicii imperialiste a URSS, a blocat prin cei trei conducători proruşi M. Snegur, P. Lucinschi şi V. Voronin, reîntregirea poporului român.
Dacă primii doi au marginalizat ideea Unirii, cel de-al treilea preşedinte a încercat să resovietizeze Republica Moldova, interzicând la televiziune cuvintele Basarabia, român, Unire, astfel caracatiţa comunistă şi-a întins adânc tentaculele în societate. După căderea regimului Voronin, în anul democraţiei restabilite, „în ultimul timp s-au activizat discuţiile cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România. Cel mai mult au speculat asupra acestei idei comuniştii şi mass-media ruseşti. Dar bolşevismul lui Voronin n-are sorţi de izbândă pe pământul românesc al Basarabiei. Toţi acei moldoveni de vârstă înaintată care au votat pentru Voronin au greşit. Între timp, foarte mulţi dintre ei au recunoscut acest lucru cumplit. Cu cât mai urgent se va democratza televiziunea “Moldova-1”, cu atât mai curând va veni în casele ţăranilor cuvântul şi adevărul despre noi, despre România, despre limba română şi despre istoria românilor, despre politica sângeroasă a comuniştilor şi esenţa integrării Republicii Moldova cu Europa şi România. Declaraţia domnului Mihai Ghimpu că este român şi unionist nu trebuie să „şocheze” pe cineva. O asemenea opţiune este fundamentală pentru că a fost expusă de un politician, de un om matur care a luptat toată viaţa pentru dreptul de a se numi român. De asemenea putem fi de acord cu părerea politologului român Dan Dungaciu că în prezent despre unionism trebuie să vorbim şi să scriem “cu calm” (“Timpul”, 2009, 11 septembrie). Nu trebuie de făcut din “unionism” o “sperietoare”, o “matahală”, o “ameninţare” la viaţa oamenilor, după cum o făceau bolşevicii lui Lenin, Stalin, Hruşciov şi Brejnev, iar în prezent o fac Voronin, Mişin, Ţurcan, Postoico, Greceanâi şi Tkaciuk. Unionismul a fost, este şi va fi cea mai mare forţă în lupta pentru existenţa populaţiei româneşti, dintre Prut şi Nistru.
Unionismul este o doctrină politică, naţională, economică, socială, culturală şi spirituală. A fi astăzi unionist înseamnă a lupta pentru integrarea într-un stat a diverselor teritorii româneşti.. În 1848-1859 un unionism al secolului XIX a dus la formarea României moderne. Cu părere de rău, mult timp la noi a fost falsificată ideea despre mişcarea unioniştilor anilor 1848-1859. Chiar şi George Călinescu, peste o sută de ani, n-a înţeles esenţa politicii unioniştilor din revoluţia de la 1848-1849. El îi învinuia că, chipurile, acestea propagau un „mesianism utopic”. În realitate unioniştii de la 1848-1849 au realizat Unirea din 1859.
În 1820-1828, peste 20 de unionişti din Basarabia au fost urmăriţi de ohranka ţaristă şi judecaţi. Ei n-au reuşit să realizeze ideile unirii, dar unionismul ca formă de luptă politică s-a realizat în 1918 sub altă formă şi în alte condiţii.
Unionismul românesc de asemenea şi-a schimbat formele şi metodele de luptă după 1991. Unionismul a rămas ca politică de stat pentru a fi realizată în condiţiile integrării europene în România şi a R.Moldova. (Anton MORARU, Romania are dreptate (V) Literatura si arta, dr. hab. în istorie, prof. univ.) Unirea nu este nici „un vis frumos” asa cum spun unii si nici un slogan. Unirea este un proiect sacru al NATIUNII ROMANE. Unirea cu România este singura cale de integrare accelerată a Republicii Moldova în Uniunea Europeana.
După ce în anul 2009 s-a produs o schimbare cardinală pe harta politică a Republicii Moldova. iar la putere s-a instaurat o coaliţie liberal-democrată, cu titulatura de „Alianţa de Integrare Europeană, s-a radicalizat politica de integrare în Uniunea Europeană. Iar la baza Uniunii Europene se ştie stau valori şi principii, precum : respectarea transparentei, a obiceiurilor statelor membre in privinta riturilor religioase, a traditiilor culturale, combaterea oricarei forme de discriminare, libertatea, democraţia, justiţia socială, legea egală pentru toţi, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. libertatea de expresie.
Noua realitate politică din Republica Moldova, constituirea unei alianţe politice şi exprimarea aspiraţiilor de integrare europeană a noii guvernări moldovene după alegerile parlamentare din 2009 a provocat Rusiei o reacţie vădită de nervozitate. În special o deranjează foarte mult ideea Unirii R. Moldova cu România, fapt care ar extinde în această zonă Uniunea Europeană şi NATO, lucru inadmisibil pentru Federaţia Rusă. În acest context pentru a menţine influenţa sa în Republica Moldova, Rusia aplică sancţiunile sale dure de şantaj : 1. scumpirea gazului 2. intensificarea ameninţărilor / provocărilor militare în regiunea transnistreană, instituirea unor războaie „vinicole”.Iar recent Comisia Electorală Centrală a interzis difuzarea unui spot. PNL ce promova direct ideea Unirii Republicii Moldova cu România. UNIREA R. MOLDOVA CU ROMANIA – CALEA CEA MAI SCURTA DE INTEGRARE IN UE. CEC a interzis tuturor mijloacelor de informare în masă să difuzeze spotul electoral al PNL. Decizia a fost luată ca urmare a contestaţiei depuse de juristul PCRM, Sergiu Sârbu. După cum se vede, caracatiţa comunistă, coloana a 5-a a Rusiei e încă vie şi atacă, atacă în stilul imperialismului stalinisto-rusesc, de interzicere a ideii de Unire. Se cunoaşte că soarta oricărui stat poate fi discutată în condiţiile legii, aşa cum Quebec-ul organizează o dată la un deceniu cîte un referendum despre secesiune, Groenlanda încearcă să obţină pe aceeaşi cale independenţa, iar cele două state cipriote discută tot mai des despre o eventuală unificare, la fel şi Moldova, sau oricare alt stat, parte de ţară şi de societate poate să se pronunţe asupra formei lor d e organizare. Unirea Basarabiei cu România este o temă tabu încă la Chişinău. Până când?
