Au trecut 33 de zile de la declanșarea Marelui Război pentru apărarea Patriei ucrainenilor – Ucraina. 33 de zile de la invazia hoardelor paranoicului Putin din estul sălbatic asupra Ucrainei. 33 de zile și nopți de nevoi, de durere, de lacrimi, de vuet al sirenelor, care au marcat puternic o generație de copii – generație de război. 33 de zile, în care de fapt s-a format coloana vertebrală a poporului ucrainean, privit anterior după pierderea Crimeii ca o masa amorfă la cheremul Rusiei.
În aceste zile au fost înregistrate pierderi colosale în Ucraina. Zeci de orașe distruse partial sau complet. Conform datelor autorităților ucrainene Rusia a distrus aproximativ 4500 de clădiri rezidențiale, 100 de întreprinderi, 400 de instituții de învățământ și 150 de unități medicale din Ucraina, pagubele ajungând la zeci de miliarde de dolari. Orașul Mariupol de la Marea Azov este avariat și distrus practic în proporție de 90%. 5000 de locuitori ai orașului, printre care 210 copii, și-au pierdut viața de la începutul războiului (numărul real este, probabil, mult mai mare!). Întreaga populație rămasă (apr. 170000 din cei peste 400000 de până la război!) aflată în blocada hoardelor rusești, este supusă unui adevărat genocid: fără acces al convoaielor umanitare, fără hrană, apă, medicamente. Aceeași situație este și cu Harkovul, două orașe populate în proporție de apr. 90% cu populație de etnie rusă! Atunci apare întrebarea: cu cine de fapt luptă paranoicul Putin?
„Armamentul este ceea ce au partenerii noştri. Acesta este ceea ce este acoperit cu praf la depozitele lor…. Le doresc cel puţin un procent din curajul lor celor care se gândesc de 31 de zile cum să transfere câteva zeci sau două avioane sau tancuri…Ucraina nu poate doborî rachetele ruseşti folosind puşti, mitraliere. Este imposibil să deblochezi Mariupolul fără un număr suficient de tancuri, alte vehicule blindate şi, desigur, avioane. Toţi apărătorii Ucrainei ştiu asta. Toţi cei care apără Mariupolul ştiu asta. Mii de oameni ştiu asta – cetăţeni, civili care mor acolo în blocadă. Statele Unite ştiu asta. Toţi politicienii europeni ştiu. Le-am spus tuturor. Şi acest lucru ar trebui să fie cunoscut cât mai curând posibil de cât mai mulţi oameni de pe Pământ. Pentru ca toată lumea să înţeleagă cui şi de ce pur şi simplu i-a fost frică să prevină această tragedie. Frică să ia pur şi simplu o decizie”, este strigătul disperat al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Întreaga comunitate europeană îi ajută major pe ucraineni cu armament, armament performant de apărare, dar mașina de război este lacomă, cere noi și noi cantități.
Suntem în a doua lună de război criminal al lui Putin în Ucraina. Ursul sălbatic din est, care s-a jucat cu noi în 1992, cu Georgia în 2008, cu Ucraina în 2014, se pare că își rupe colții în acest război împotriva Ucrainei. Ași face aici o paralelă cu invazia hoardelor roșii asupra micuței Finlanda în Războiul Ruso-Finlandez declanșat la 30 noiembrie 1939. Bravul popor finlandez a rezistat eroic superiorității numerice a soldaților sovietici, dar totuși la încheierea păcii au pierdut 10% din teritoriu. Drept consecință, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor la 14 decembrie 1939. Și acuma, drept consecință a invaziei Ucrainei Rusia a fost exclusă din Consiliul Europei. Este absolut clar că lumea se confruntă la moment cu cea mai mare catastrofă umanitară după cel de-al Doilea război Mondial.
Ce avem la moment? Avem o Ucraină, care a demonstrat lumii întregi cum poate fi apărată independența și libertatea Patriei. Avem o Rusie a lui Putin, care s-a transformat într-o paria al lumii occidentale și care a devenit cea mai serioasă amenințare la liniștea Europei și nu numai. Este cel mai mare rău, pe care l-a făcut paranoicul Putin Rusiei. Putin a distrus eminamente această „lume rusă”, de care a tot vorbit ultimii 20 de ani. Este absolut clar că granița între Europa și estul sălbatic va trece între Ucraina și Rusia. Mihail Șișkin, cel mai important scriitor rus contemporan, declară: „Aceasta este drama patriei mele: un număr mic de compatrioți sunt pregătiți pentru viață într-o societate democratică, dar majoritatea covârșitoare încă se pleacă în fața puterii. O dictatură și un dictator nasc o populație de sclavi sau o populație de sclavi dă naștere unei dictaturi și unui dictator? Cum poate fi rupt acest cerc vicios? Cum poate începe o nouă Rusie? O Rusie nouă, democratică, este imposibilă fără o schimbare a mentalității naționale – și o recunoaștere a vinovăției naționale. Acum, soarta Rusiei depinde de de-Putinizare. Asa cum populatiei germane „ignorante” i s-au arătat lagărele de concentrare în 1945, tot așa rușilor „ignoranți” trebuie să li se arăte orașele ucrainene distruse și cadavrele copiilor. Noi, rușii, trebuie să ne recunoaștem deschis și curajos vina și să ne cerem iertare. Rusia are nevoie de o înfrângere totală și zdrobitoare, la fel ca Germania, pentru a putea renaște. Federația Rusă se va dezintegra…”. Este o dureroasă pentru orice rus dar aceasta este realitatea.
Ce așteptări avem noi, basarabenii? Este absolut clar că fiecare dintre noi dorește ca Ucraina să reziste. Rezistența ei înseamnă și salvarea noastră. Este chiar periculoasă ignoranța unora (inclusiv din România!), care consideră că acum cu ajutorul Rusiei ne-am putea rezolva problemele de integritate națională. Timp de o mie de ani rusul s-a tot stăruit să ajungă la gurile Dunării, poate chiar la Dardanele. Înfrângerea Ucrainei ar înseamnă, de fapt, crearea mult jinduitei de Putin a așa numitei „Novorosii” care, la sigur, va îngloba și Basarabia. Încă mai există pericolul unui atac rusesc asupra orașului Odesa, deosebit de periculos pentru noi.
Totuși, dacă Ucraina va rezista se va crea o nouă situație geopolitică în regiune, în care vor apărea șanse pentru noi de a rezolva așa numita „problemă transnistreană” generată de ruși. Tot felul de discuții duse acum în jurul „problemei transnistrene” sunt sterile. Cheia rezolvării acestei „probleme” ar putea fi la Ucraina postbelică, care nu va mai dori să aibă în spatele vestic un „cal troian” al Rusiei. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca Ucraina să reziste!
——————————–
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Republica Moldova
29 martie 2022
