MARA POPESCU -VASILCA
recenzie de Victor Manole
În aceste timpuri zbuciumate pe care le trăim cu toții scriitoarea Mara Popescu -Vasilca, ne alină prin romanele sale, fiindcă pus acolo unde trebuie cuvântul, merge la inimă, minte și suflet și va da energia necesară împlinirii prezente și viitoare.Prin scris împărtășim întâmplări, oameni și adevăr căci întotdeauna cuvântul ziditor va crea punți durabile între oameni, între timpuri și între generații, va umple golul lăuntric iar dacă are un liant bun va fi durabil în timp.
Lecturând integral toate romanele colecției ”Dragostea arză-o-ar focul”, se remarcă la scriitoarea Mara Popescu- Vasilca o caracteristică specială profesionalism însoțit de dăruire venită din comunicare. Fiecare amprentă scriitoricească lăsată de scriitoarea Mara Popescu-Vasilca e o admirabilă realizare o pată de lumină a culturii românești într-o forma de interacțiune umană iar cititorul este beneficiarul acestei strădanii și va acumula o imagine de substanță, de trăire și emoție intimă.
Ca și în celelalte romane ale colecției ”Dragostea arză-o -ar focul” și în romanul ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” găsim un personaj principal feminin, care luptă cu viața și cu problemele până la izbânda finală, aceasta fiind una dintre caracteristicile colecției de șase romane.
Încă din titlul romanului ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii”scriitoarea ne stârnește interesul și se impune întrebarea De ce o mamă este judecată de copii? iar în toate cele 14 capitole, romanul se dovedește a fi unul deosebit, atent clădit și foarte interesant deoarece în el se regăsesc întrebări de viață, de existență, de relativitate, unele chiar fără răspunsuri. Niciodată nu vom găsi răspuns la toate întrebările și nu vom rezolva toate necazurile vieții de aceea trebuie să păstrăm sacră iubirea și dragostea și să-i dăm onoare păcii și armoniei ,ca să nu fim nevoiți vreodată să cerem clemență pentru nelegiuiri și greșeli.
Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca își înmoaie sufletul, inima și mintea în candela măiastră a iubirii și prin romanul său ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” va rămâne-n veșnicie prin strălucirea dată sufletului asemenea unui Luceafăr ce luminează cu iubire sinceră și infinită.
Acțiunea romanului ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” se petrece toamna când întreaga atmosfera este îmbrăcată în culorile de galben-auriu și roșiatic-ruginiu păstrând încă puțin din verdele speranței.
Autoarea Mara Popescu-Vasilca ne plimbă în acest roman prin viața Ursulei, care este personajul principal pe urma pașilor destinului ei, un traseu foarte întortocheat, umbrit și chinuitor , certat cu morala dar într-o luptă psihologică pentru a se recupera starea normală, umană și creștină.
Romanul este o lucrare admirabilă, care va rămâne peste timp mărturie a capacității creatoare a autoarei care pune la dispoziția cititorului un bagaj uriaș de date stilistice, cu o exprimare desăvârșită ce unește , încheagă și dă viață și valoare romanului, un balsam pentru orice cititor și pentru sufletele inspirate de frumos.
Romanul ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” este o poveste tristă a unei femei cu un destin incredibil care din dragoste pentru copilașii ei a dat totul perseverând în lupta pentru un ideal într-o ironie a sorții. Destinul însă a plătit-o pe Ursula care a reușit să-și schimbe viața, în timp ce unii au râs, iar alții au ajutat-o, izbutind să iasă de pe drumurile sale încâlcite.
Citind și înotând printre valuri de cuvinte și capitole ale romanului căutând hrana existențială care să înăbușe incendiile ce izbucnesc în interiorul nostru, ne hrănim cu ideea că suntem vii , că trăim, că suntem ceea ce suntem, sufletul acestui cosmos în care ne situăm și noi .
Abandonată de soț și rămasă singură fără niciun ajutor, foarte tânără disperată, neștiind să facă nimic, Ursula pleacă la oraș unde alege calea prostituției ca să poată să-și crească copiii. Scriitoarea descrie cu mare grijă pentru a nu leza personalitatea personajului principal, cum viața Ursulei se împărțea pe de-o parte între întâlniri cu diverși bărbați și pe de altă parte între întâlnirile cu copiii ei care erau ținuți cu mare atenție departe de viața decadentă pentru a nu le modifica creșterea, dezvoltarea și comportamentul.
Scriitoarea urmărește prin acest roman să dezvăluie cititorului realități ale lumii în care trăim, reușind să descrie cu mult tact și răbdare toate aspectele: familial, social, moral, psihologic și de comportament, pe măsura creșterii personajelor în timp, observând caracterele, temperamentele, modul diferit al personajelor de a înțelege viața cu eșecurile și consecințele ei,precum și felul cum se manifestă: manifestările de exercițiu și manifestările funcționale, asemenea unei lecții de predare-învățare, demonstrativă, practică sau scrisă.
Autoarea merită felicitări pentru felul în care a știut să facă profilul psihologic personajelor din roman dând posibilitatea cititorului să pătrundă printre rânduri cu intenția de a afla adevărul. Romanul în sine ne trimite mereu dincolo de conținutul și forma pe care o are iar cititorul nu poate trece brusc fără ca să insiste să rămână un timp pe capitolul respectiv lecturat într-o himeră a minții ca să poată trăi o clipă mirifică.
În cele 14 capitole ale romanului scriitoarea se folosește de figuri de stil și de construcție a personajelor cât și de redare a trăirilor prin pasaje de esența ce dau valoare romanului, sporesc atenția publicului și creează cititorului momentul înalt al gândirii determinându-l și antrenându-l să analizeze tema și personajele cu frământările lor negative și pozitive.
Când necazurile te inundă și din cauza disperării o iei pe un drum greșit cineva trebuie sa fie scânteia generatoare care să aprindă făclia dreptății luminându-ți cărarea iar cel dojenit va ține capul plecat va medita apoi se va ridica și va merge mai departe cu critica primită.
Ursula și-a crescut copiii și a reușit să ducă la bun sfârșit visul său de a-i vedea oameni învățați și la casele lor. Când au crescut copiii Ursulei și au aflat ce a făcut mama lor ca să îi crească au fugit în Franța de rușine.
Cel mai important este aspectul familial, dintre copii și familie când se confruntă cu adevărul deși pare a fi un conflict greu de soluționat legăturile strânse dintre copii și mama lor sunt relevante.
Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca prin subiectul romanului ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” îi face pe cititori să conștientizeze, să compare și să mediteze la satisfacția personală și familială și să-și dea seama cât sunt ei de norocoși apreciind astfel propria viață.
Ursula consideră că Dumnezeu a pus-o la încercare să-i testeze bunul simț inima și sufletul pentru copii. A mers la preot ca să ceară iertare iar preotul a oftat lung din străfundul lui de om bătrân. Aceasta a mers la el și i-a sărutat mâna lăsând pe ea lacrimi fierbinți care le mai avea și în genunchi simte mâna lui pe creștetul ei cum o mângâie iar ea se simte că se cutremură se dezmembrează și cum se sfarmă în cioburi în fața recunoștinței iertării. Aceasta denotă că ea a pierdut în tinerețe demnitatea pentru copiii ei dar când copiii s-au făcut mari au îmbrățișat-o și a primit iertarea. Este o mare plăcere când e bucurie și când totul se termină cu bine . Romanul este o muzică a sentimentelor autoarei puse în cuvinte și în fraze ca o tânguire doinită a vieții universale primordiale trecute sau actuale.
Din întregul labirint de întâmplări, din filele bogate ale romanului scriitoarea Mara Popescu-Vasilca transformă inevitabilul sfârșit al poveștii în fapte bune și caută să deschidă tineretului de azi și de mâine o poartă către o nouă lume cu totul și cu totul incontestabilă și inegalabilă încât să trăiască într-o frumusețe delicată a dăruirii, generozității și iubirii.
Cultura și literatura română prin acest roman ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” înregistrează un aport de substanță deosebită cu timbru scriitoricesc parfumat cu frumusețe, adevăr și diverse formule și stiluri prin care dezvăluie cititorului sensul lumii prin anvergura ideilor a imaginilor și prin profunzime și farmecul limbajului.
Personajele din carte sunt deschise și iubitoare de adevăr și vor să spună mereu ceva care să atenționeze. Nu-i ușor să analizezi romanul decât dacă înțelegi iubirea, căci nu poți să fii iubit și nici să iubești decât atunci când respecți regula iubirii căci trebuie să oferi ca să primești. Fiecare ne exprimăm sperăm și credem la vremuri posibile și facem să vibreze sufletul și inima căci iubirea există, ea este cu noi și în noi , e gratis, e adevărată și toți simțim nevoia și o căutăm , ca să fie în viața noastră și în sufletul și inima noastră.
Cuvintele rămân pe masa tăcerii și așteaptă cititorii cu comentariile lor cât timp va dăinui acest roman ”Ursula, o mamǎ judecatǎ de copii” pe pământ trebuie să scoatem la lumină ce a pus Creatorul în noi ca să putem afla rostul și sensul vieții .
Dragi cititori vă invit să țineți romanul în palme, să-l răsfoiți cu privirea voastră caldă, simțind cu sufletul și cu inima, rostul și sensul lecturii.Veți simți o lumină care vă ghidează, se deschid uși pe care veți intra și să mergeți mai departe până la finalul cărții pentru că viața este în general o luptă și cititorul trăiește pe viu, cu emoție fiecare pagină adăugată crescând precum bulgărele de zăpadă de la fiecare fulg.
Prin sârguința sa în arta scrisului, reușind să creeze un adevărat tezaur, în care cuvintele sunt selectate și armonizate , autoarea este o stea ce va străluci pe altarul artei literare, ale cărei raze vor încălzi inimile cititorilor pentru că știe croi poteci către ele.
Făcând recenzii la cărțile din colecția ”Dragostea arză-o-ar focul” am cunoscut universul literar și stilul scriitoricesc al autoarei și mi-am exprimat bucuria că am pătruns cu sufletul și cu inima mea în romanele dumneaei și recomand tuturor cititorilor să citească romanele autoarei Mara Popescu Vasilca pentru că nici nu știu ce pierd iar eu o felicit cu mult respect și prețuire.
Prof. Victor Manole
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al World Poets Association -România
