“Wherever you go
Whatever you do
I will be right here waiting for you
Whatever it takes
Or how my heart breaks
I will be right here waiting for you.”
CHRIS’ & LAVI’S SONG
Lavinia Gelineau pauses as she speaks from her father-in-law’s home in Eden, Vt., Wednesday, May 5, 2004. The widow of a Maine National Guard soldier killed in Iraq last month is calling on Americans to question their government’s policy in Iraq. Gelineau’s husband, Christopher Gelineau, was a Starksboro, Vt. native who died April 20th after enemy fighters ambushed his convoy in northern Iraq.
Lavinia Gelineau a rămas văduvă la doar 24 de ani, după ce soţul său, soldat american, a murit într-o ambuscadă la Mosul. Originară din Sibiu, era căsătorita cu Chris David Gelineau de numai doi ani. Cei doi s-au cunoscut la Universitatea Southern Main, unde Lavinia obţinuse o bursă de studiu. Lavinia spune că soţul ei a învăţat-o dragostea perfectă, într-o lume în care nimeni nu mai crede în ea. Cei doi se întâlneau zilnic pe internet, deşi erau despărţiţi de mii de kilometri. După ce soarta i-a adus împreună, deşi trăiau în coltuţi opuse ale lumii şi i-a dăruit o iubire ca-n basme, au fost pentru totdeauna despărţiţi de un război din alt capăt de lume. Lavinia şi Chris au fost despărţiţi de un război mocnit, precum un vulcan adormit, violent în răbufnirile lui neaşteptate. Viaţa tânărului soldat american (foto dreapta), de doar 23 de ani, căsătorit doar de doi ani cu sibianca Lavinia, a fost curmată brutal. Chris David Gelineau a murit la sfârşitul lunii aprilie, într-o ambuscadă, în nordul Irakului. Zilnic, la sfârşitul rondului, la ora 3 dimineaţa, Chris se aşeza la calculatorul său, de care avea ataşată o cameră web. În acelaşi timp, la ora 7 dimineaţa, în capătul celălalt al lumii, în Portland, Lavinia se aşeza la calculatorul din dormitor. La mii de kilometri distanţă, tinerii soţi discutau de lucruri mărunte şi îşi declarau dragostea. În ziua de 21 aprilie a.c., sibianca s-a aşezat, ca în fiecare zi, la calculator. Dar Chris nu a mai venit… Chipul lui Chris Gelineau nu a apărut pe ecranul calculatorului Laviniei. Doar cu câteva zile înainte au aniversat doi ani de căsătorie. În 2000, Lavinia venea plină de speranţe cu o bursă de studiu, în America. Cei doi, însă, nu s-au întâlnit decât în vacanţa de vară, când amândoi lucrau în campus, curaţând şi zugrăvind dormitoarele. Tocmai s-a nimerit ca, atunci, Lavinia să aibă o problemă cu calculatorul, iar Chris să fie un specialist în domeniul IT. Două săptămâni mai târziu, Gelineau o conducea pe Lavinia la aeroport, căci tânăra se întorcea acasă, la Sibiu. Şi-au scris e-mailuri zilnic, de atunci. La şase luni după prima întâlnire, cei doi se căsătoreau. John s-a înrolat, între timp, în Garda Naţională, pentru a-şi putea plăti şcoala. Tinerii au avut două nunţi – una în Portland şi una în Sibiu. Nunţi simple, făra fast, într-un cerc restrâns. În noiembrie anul trecut, viaţa fericită a tânărului cuplu a fost zguduită de ordinul de încorporare. La patru ani de când a păşit pe tarâm american, tânara sibiancă a rămas văduvă. Student în ultimul an, la Universitatea Southern Main, Chris era specialist în Batalionul 133 al Gărzii Naţionale din Maine. Tânarul de 23 de ani este prima victimă a batalionului, căzut la datorie după cel de-al Doilea Război Mondial. Chris a murit în timp ce convoiul cu care călătorea a fost atacat lângă Mosul, în nordul Irakului. Gelineau era în capul convoiului, când a explodat o bombă chiar lângă vehiculul pe care-l conducea. După explozie, inamicii au început să tragă în rafale. Gelineau şi alti trei colegi au fost răniţi în luptă şi transportaţi la un spital militar din apropiere. Oficialităţile nu au putut să declare dacă tânărul a murit pe drum sau la spital. Pe 2 mai, Lavinia păşea în urma sicriului soţului său, acoperit cu steagul american. Tânara de origine română a sărutat poza aşezată pe sicriu. „Tu mi-ai arătat dragostea perfectă, atunci când oamenii nici nu visau dragostea adevărată. Eu obişnuiam să îţi spun dulcea mea Plăcintă Americană. Iar tu obişnuiai să îmi spui dulcea mea ciocolată românească”, aşa şi-a luat rămas bun Lavinia de la soţul ei. Familia Oniţiu s-a alăturat fiicei îndoliate. Părinţii Laviniei locuiesc în Vasile Aron, într-un bloc de zece etaje de peste 20 de ani. Tatăl este administrator la Şcoala Generală nr. 24, iar mama, casnică. Lavinia a fost unul dintre cei 80 de copii ai blocului. Vecinul de palier al familiei Oniţiu, Horaţiu Zota, locatarul apartamentului 94, a copilărit cu Lavinia. „Am auzit de tragedie – şi îmi pare foarte rău. Nu mai ştiu foarte multe despre ea. I-am cunoscut soţul anul trecut, când au venit în Sibiu şi s-au căsătorit. Părea un băiat tare de treabă. Mare păcat”, spune Zota. Pentru a doua aniversare, Lavinia i-a trimis lui Chris un clip alcătuit din poze ale cuplului, intitulat „Till we meet again” -„Până când ne vom revedea”. Clipe de fericire, înmărmurite pe un ecran de calculator, pozele afişându-se pe ritmul melodiei „Love Story”. „Eu vreau doar să aducă acasă trupele. Nimeni nu ar trebui să treacă prin asta! Nimeni nu ar trebui să îşi înmormânteze soţul de 23 de ani”, declară Lavinia.
