“Ce daca vine primavara
Atata iarna e in noi”
Versurile de mai sus chiar daca sunt extraordinar facute, nu se refera neaparat la starea vremi, chiar daca anul acesta natura pare sa doreasca mai mult ca altadata venirea primaverii. Poetul care le-a facut se refera, din nefericire, la frigul, la inghetul sufletesc pe care-l au cea mai mare parte a oamenilor, fie ca sunt constienti fie ca nu. Cauzele acestei stari de fapt, sunt multiple, si chiar daca am sta sa le analizam pe fiecare in amanunt n-am realiza mare lucru, deoarece in ultima instanta fiecare om care accepta “inghetul” sufletesc este raspunzator pentru aceasta stare de lucruri. E inutil de pilda sa spui ca de vina sunt politicienii, vecinii, restul lumii, cel de langa tine, soarta sau diavolul cata vreme individul adopta o atitudine pasiva. La fel de adevarat este si faptul ca nu poti sa reactionezi tot timpul la toate problemele dar in cele care te privesc direct nu ai voie sa nu te implici, pentru ca aceasta atitudine e contagioasa, se transmite si inca repede de tot, ea nefiind intrecuta decat de egoism care in ultima instanta e cealalta fata a medaliei. Daca toate generatiile de dinaintea noastra ar fi avut aceasta atitudine pe care o au cele de acum, poate ca astazi unde “inca” mai exista Romania ar fi fost desert. Din punct de vedere filozofico-religios atitudinea pasiva inseamna in lumea asta ratarea totala a individului iar pe lumea cealalta in fata lui Dumnezeu pacat mare, cu atat mai mult cu cat El nu a fost deloc indiferent fata de noi. Oamenii au pierdut complet sentimentul de sacralitate.
Lumea a ajuns din punct de vedere sentimental in starea de extrema urgenta si trebuie facut ceva, sa incepem sa ne miscam in directia care trebuie pentru ca, de data asta, optiunea e cutremurator de simpla si de clara: sa renastem sufleteste, sau ne distrugem definitiv.
Tudor VLAD
