Pe Vasile Ţîntaş l-am cunoscut recent cu prilejul unui spectacol pentru românii din Surprise, Arizona, la care au fost invitaţi câţiva solişti de muzică populară românească din România. Pe lângă faptul că el a organizat spectacolul, a surprins audienţa prin talentul său interpretativ, prezentând celor prezenţi un variat repertoriu de melodii din multe zone româneşti. La scurtă vreme, l-am vizitat la firma sa, curios să aflu mai multe despre acest compatriot stabilit pe aceste meleaguri.
Originar din Seini, Maramureş, Vasile apare ca un om dintr-o bucată, hotărât în a reuşi în viaţă prin propriul efort. A venit în America imediat după „revoluţie”, a tras mai întâi în Chicago, unde avea ceva cunoscuţi români, veniţi mai înainte. A început să lucreze ca muncitor, acceptând „joburi” prost plătite şi istovitoare. Având calificarea de sculer-matriţer, a fost angajat, la un moment dat, la o fabrică de instrumente medicale, unde se ducea cu bicicleta, locuind cu chirie în condiţii foarte modeste. Fiind un om chibzuit, s-a străduit să economisească bani ca să trimită şi celor de acasă pentru nevoile de familie. Pentru a-şi suplimenta venitul nu a pregetat să cânte în timpul liber, în restaurante, la nunţi sau petreceri organizate de biserica românească „Sf. Maria” din Chicago. Înzestrat cu har artistic, a participat ca solist la festivalul „Românaşul”, alături de artişti amatori din Canada si America. La Chicago a cunoscut-o pe Laura, o româncă din Tulcea, cu care şi-a întemeiat o familie.
În 2009 a decis să se mute în Arizona, unde oportunităţile de a câştiga mai bine i s-au părut mai la îndemână. S-a angajat la fabrica „Hayne’s Carpet & Tiles”, unde a muncit din greu timp de şase ani. A pus ban peste ban, şi-a cumpărat o casă şi, în acelaşi timp, şi-a luat licenţa de contractor. Realizând că este mai bine să stea pe propriile picioare, şi-a creat firma „Tintas Granite & Flooring” situată în Surprise, o suburbie a Phoenix-ului.
La ora actuală, are 12 angajaţi, cu care livrează o varietate de produse din granit şi ceramică. Materia primă (plăci de granit şi marmură) este furnizată din Brazilia, Italia sau surse locale. Depozitele firmei măsoară peste 10.000 de sqf (picioare pătrate), iar atelierul de prelucrate şi finisare a produselor este dotat cu utilaje şi aparatură moderne, care îi permit să furnizeze pe piaţă produse de înaltă calitate. Solicitările, cu toată criza actuală din construcţia de locuinţe, sunt adesea greu de satisfăcut, faptul soldându-se cu nevoia de extindere treptată. Conştient de necesitatea de a face faţă comenzilor, Vasile a investit profitul în dotarea şi buna funcţionare a firmei. Clienţii lui sunt foarte satisfăcuţi de calitatea şi promptitudinea lucrărilor, fapt demonstrat de numeroasele scrisori de mulţumire pe care le primeşte tot timpul.
Vasile are două fete, una de 16 ani şi cealaltă de 14, care, spre mândria părinţilor, învaţă foarte bine, aducându-le mereu diplome şi certificate de excelenţă. Angrenat activ în evenimentele bisericeşti, a făcut şi face parte din consiliul parohial, contribuind constant la fondurile bisericii.
Stând de vorbă cu Vasile Ţîntaş, am sesizat o umbră de amărăciune stârnită de relaţiile cu unii români. Cu toate strădaniile de a-i ajuta, oferindu-le locuri de muncă, cu beneficii de neneglijat, s-a văzut uneori în postura de a fi răsplătit cu răutăţi neaşteptate.
Sentimentele de invidie, din păcate foarte frecvente la românii din imigraţie, s-au exacerbat mai ales după ce a apărut pe internet un videoclip despre munca şi familia lui Vasile. Faptul a declanşat nişte reacţii negative şi comentarii răutăcioase din partea unor români de aici şi din România, unele venind tocmai de la cei pe care Vasile i-a ajutat şi le-a făcut mult bine. Personal, m-am lovit şi eu de astfel de reacţii şi, la vremea respectivă, m-am întrebat cum este posibil ca oameni cărora nu le-ai făcut nici un rău să fie în stare de astfel de răutăţi regretabile? Nu am înţeles şi cred că orice om de bună credinţă nu poate să înţeleagă asemenea atitudini. În loc să ne bucurăm că un românaş de-al nostru a răzbit prin mijloace cinstite şi a reuşit în viaţa aspră de aici, ieşind în final la suprafaţă prin sacrificii personale substanţiale, în ciuda greutăţilor, unii dintre noi încearcă să submineze efortul şi strădaniile, diminuând, prin diferite mijloace, meritul pe care ei înşişi nu sunt în stare să şi-l aroge. Unii, în mod regretabil pentru ei, pornind în lume în căutarea unui trai mai bun, în loc să-şi lase năravurile la graniţă, şi le păstrează şi chiar le amplifică, generând animozităţi în comunităţile în care trăiesc. Timp de mai bine de un sfert de secol, de când sunt în această ţară, în fiecare comunitate românească în care am trăit până acum, am constatat existenţa acestor metehne. Ele se pare că s-au imprimat de-a lungul timpului în codul genetic al conaţionalilor noştri şi au devenit greu de înlăturat. Păcat!