Viaţa este o pauză gălăgioasă
între două puncte…
Viaţa este ca o lumânare,
nu toţi ardem însă la fel,
unii doar fac fum,
alţii reuşesc să licăre,
puţini însă reuşesc
să ardă cu intensitate.
Venim pe lume unul după altul
cu ţipete şi scandal şi
plecăm pe sarite,
dar cuminţi şi în linişte,
lăsănd în urmă noastră pe alţii
ţipând şi plângând.
Venim pe lume ghemuiţi şi
încercam să trăim în poziţia biped.
Nu toţi reuşim însă,
unii ne tărâm ,
alţii mergem în genunchi,
iar foarte puţini,
încearcă să zboare
însă, toţi plecăm la fel: cu picioarele înainte!
În tot acest timp
suntem nişte bieţi actori
pe scena efemeră a vieţii
unde ne străduim să jucam
cel mai important rol – rolul de om.
Timpul ne însoţeşte permanent,
este ghidul nostru către moarte,
care ne duce pe toţi la Poarta Raiului
unde insă,
nu va fi loc pentru toti
de aceeaşi parte a porţii…