Aderarea la Uniunea Europeană presupune – în mod obligatoriu – adoptarea unei filosofii şi a unor măsuri economice comune de către aspiranţii la “Euroland”. Dacă, până acum, negociatorii noştri au ştiut sau nu cum tocmesc viitorul comunitar al agriculturii româneşti, de acum înainte, va trebui să ştim cu toţii la ce trebuie să ne aşteptăm, în acest domeniu, de la integrarea europeană. În 4 iunie, delegaţia română de negociatori cu Uniunea Europeană a încheiat Capitolul 7 de negocieri privind aderarea, cel privitor la agricultură. “Am obţinut maximul din ce se putea obţine pentru România”, afirmă Carmen Rusu, consilier-expert în Ministerul român al Integrării Europene. Ce ar însemna acest “maxim” despre care vorbeşte consilierul ministerial?
România a reuşit să obţină recunoaşterea a şase milioane de hectare de teren agricol, faţă de cele circa 15 milioane de hectare care au acest statut în momentul de faţă. Cele şase milioane de hectare vor putea fi folosite pentru înfiinţarea de culturi arabile, cu excepţia porumbului. Culturile de porumb au făcut obiectul unor negocieri separate. De asemenea, dezvoltarea rurală reprezintă un subcapitol separat, iar finanţările care vor veni pentru acest domeniu vor fi foarte diverse: de la culturile bio, la susţinerea micilor gospodării.
În acest context, populaţia României, în special cea din mediul rural, trebuie să fie informată asupra evoluţiilor care vor însoţi aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.
Bugetul UE alocat agriculturii reprezintă 46Î din bugetul total al Uniunii, dovadă că acest capitol este unul de maximă importanţă pentru UE. Cu toate acestea, promisiunile făcute de echipa de negociatori români la Bruxelles rămân într-un registru pur teoretic, ba mai mult, ele par hilare în contextul situaţiei existente în agricultura românească. Se remarcă, din păcate, o ruptură flagrantă între angajamentele făcute de România în faţa Europei şi gradul de aplicare a lor de către Ministerul Agriculturii de la noi. Diferenţa este dată atât de o lipsă de realism din partea negociatorilor, care sunt – de regulă – teoreticieni care nu au experienţă în domeniu, cât şi de o evidentă ineficientă a Ministerului Agriculturii. Încheierea capitolului 7 a fost rezultatul unui demers “diplomatic”, motivat de dorinţa guvernanţilor de a arăta că şi-au făcut temele. Care este însă poziţia oficialilor români de la Integrare? “Cei de la Bruxelles contează deocamdată pe buna noastră credinţă”, a răspuns Carmen Rusu. “Va trebui să arătăm că suntem capabili şi să punem în practică angajamentele luate acolo, altfel nu ne vom mai bucura de sprijinul lor”. (R. H.)
