Numai în statul California funcţionează peste 50.000 de fundaţii şi alte instituţii non-profit care încearcă să acopere o rază incomensurabilă de cauze nobile în întreaga lume. Iar californianul, de la cetăţeanul de rând la vedetă de cinema, sunt generoşi în a susţine, mai ales pe cei săraci şi suferinzi. Orfanii şi copiii bolnavi de SIDA din România au fost mereu printre sărmanii ajutaţi de americani.
Numai că, în timp, durererea lor a fost umbrită de alte şi de alte cauze, în alte colţuri de lume. Cum poate atunce o fundaţie pentru copiii din România, una dintre multe altele care au apărut şi dispărut în ultimele două decenii, să devină cea mai importantă şi recunoscută în sudul californian? Pentru cine a avut plăcerea să o cunoască pe Ştefania Magidson nu mai există nici un dubiu, fundaţia Blue Heron este rodul unei generozităţi din dragoste.
”Atât de mult din viaţa mea este alături de copilărie. Mă interesează bunăstarea copiilor, multiplele faţete ale vieţii lor diurne, şi cum să facem să le fie mai bine”, se destăinuie Ştefania. ”Simt că lumea lor e încă foarte aproape de lumea mea. Încă îmi place să mă joc ascunselea.” Pentru că este mamă a doi copii minunaţi, Ştefania le împărtăşeşte simţul ludic. După ce s-a căsătorit cu cineastul Mark Magidson, producătorul celebrului documentar Baraka, tânăra braşoveancă emigrată în SUA recunoaşte că: ”am fost expusă la generozitatea necondiţionată prin care să împărtăşim din bunăstarea şi bucuriile noastre cu cei nevoiaşi, să susţinem cauze nobile. Am învăţat că misiunea mea este să ajut, să încerc să îmbunătăţesc viaţa unor suflete tinere, uitate şi abandonate. Să le ofer şansa unor oportunităţi.”
Multe din iniţiativele caritabile se adresează unor nevoi de moment, necesare pentru minima supravieţuire. Spre deosebire de alte acţiuni de caritate, Blue Heron a optat pentru o perspectivă. Alături de colaboratori şi de donatori, Ştefania investeşte în viitor. ”Eforturile organizaţiei noastre s-au concentrat asupra unui program de burse universitare, acordate unor tineri orfani sau abandonaţi care studiază în universităţile din România. Este o iniţiativă inedită, care nu a mai fost implementată în ţară până acum.” Această gândire novatoare asigură nu numai un trai decent bursanţilor, cât mai ales necesarul acces la educaţie.
Prin intermediul fundaţiei, tinerii nu numai că supravieţuiesc, dar mai ales îşi construiesc un parcurs prin care vor funcţiona activ în societate şi în viaţă. Prin această perspectivă, Ştefania a reuşit să impună cauza adolescenţilor români şi să genereze interesul american, dar şi al conaţionalilor români stabiliţi în SUA. De la fosta ei colegă de şcoală generală, Nadia Comăneci şi până la Anastasia Soare, Petru Popescu sau Liliana Cerepnalkoski, români-americani s-au alăturat eforturilor fundaţiei, sponsorizând câte un tânăr student român. De puţine ori de-a lungul timpului a reuşit comunitatea românească să se concentreze firesc în jurul unei iniţiative, şi prin aportul comun să genereze un program coerent şi plin de succes. Şi de speranţe.
Este eminamente rodul unei munci neîntrerupte şi al dedicaţiei prin care Ştefania reuşeşte să mobilizeze energiile celor din jur. Mare amatoate şi susţinătoare a artelor şi artiştilor, Ştefania este mereu prezentă la manifestările care celebrează arţişti de origine română. Printre altele, după ce a produs un spectacol teatral în România, ea a concretizat un proiect în Los Angeles, spectacolul-monolog al lui Silvian Cenţiu intitulat ”A Transylvanian in Silicon Valley”, foarte apreciat de public şi de critică. Mereu atentă la promovarea valorilor româneşti, Ştefania face parte din comitetul de organizare al anualului South East European Film Festival care mereu prezintă publicului californian filme româneşti şi pe realizatorii lor.
Oricând o prezenţă pozitivă în mijlocul comunităţii româneşti, Ştefania nu face politică. Echidistantă în comentarii, ea se referă cu aceiaşi generozitate la nevoi sociale: ”Peste tot în lume se găseşte mâncare organică, naturală. România ar trebui să se evidenţieze în acestă ramură pentru că are resurse agricole tradiţionale. Acest lucru ar putea deveni şi un punct de atracţie turistică. Din păcate, multe din lucrurile care se găsesc în România sunt importate, deşi ţăranul român ştie cum să cultive produse de cea mai bună calitate.
Din păcate au dispărut şi produse care erau atât de specific româneşti. E trist să pierdem o asemenea oportunitate. Poate este unul dintre motivele pentru care românii pleacă la muncă în străinătate. Şi îşi abandonează familia şi copiii.” Şi că de fiecare dată când vorbeşte despre copiii nevoiaşi, Ştefania nu îşi poate ascunde o lacrimă. O picătură de dragoste prin care Ştefania Magidson şi fundaţia Blue Heron încearcă cu sârg şi omenie să ajute, să tămăduiască. Să investescă, cu speranţă, în viitorul unor tineri care într-o bună zi vor fi floarea unei ţări de care suntem departe, dar întotdeuna aproape.
