COPIII ȘI POEZIA, Aurelia Rînjea
recenzie
Cartea COPIII ȘI POEZIA, ediție bilingvă, română-franceză, Editura LUCVAL&KEN, 2022, cuprinde creațiile literare ale scriitoarei Aurelia Rînjea, cu care a participat la Concursul internațional de literatură, NAJI NAAMAN, din Liban 2021, la care a obținut „Premiul pentru Creativitate”.
Cartea COPIII ȘI POEZIA este o invitație adresată oamenilor mari, îndemnându-i să-i ajute pe copii să descopere Poezia! Cartea cuprinde și reflecții ale autoarei despre Poezie, cât și despre nevoia de frumos, în această lume plină de neiubire. Poeta consideră că Poezia așteaptă latent în sufletul fiecărui copil, să fie trezită ca o prințesă printr-un sărut magic, printr-un stimul interior sau exterior, care poate fi oricare dintre noi, părinte, bunic, profesor, scriitor sau înger. „Ajutați-i să o descopere!” – ne îndeamnă autoarea! Ea este un miracol ce poate fi sădit în sufletul fiecărui copil, pentru a descoperi că lumea poate fi mai bună și mai aproape de el!
Pentru Poeta Aurelia Rînjea poezia înseamnă acasă, locul unde a copilărit, unde a crescut, „unde au început toate lucrurile și iubirile”, înseamnă „o Țară în sine”, pentru că este „o poveste în limba mea română”, construindu-și lumea sa așa cum și-a dorit-o. În cuvântul său de autor, scriitoarea ne destăinuie că dragostea pentru poezie a moștenit-o de la tatăl său și că poezia este „ca o dragoste necondiționată”, „un spațiu cu multe dimensiuni, unde timpul nu se măsoară, doar ascultă”. Pentru autoare, poezia înseamnă și „consolare, mângâiere, confesiune și iubire necondiționată”, dar și un „periplu unic, ca pe un salt cuantic printr-un efect tunel cosmic, o străfulgerare sacră printr-o barieră existențială a spiritului dincolo de hotarele nevăzutului, o scânteie între lumi”.
Cartea COPIII ȘI POEZIA este dedicată nepoțelei sale Alexia, raza sa de soare: „Ne îndreptăm / Spre Soare să-ți arăt / De unde răsare / – Tu de unde știi Buni? / – Pentru mine a răsărit / De două ori! / O dată când s-a născut / Mama ta și o dată / Când te-ai născut tu” (Încotro). Prin nepoțica sa, bunica își găsește sensul și rostul: „În ochii tăi mă vindeci / De umbrele drumurilor / Care nu se întorc / Călătorindu-mi viața / Într-un ecou prin timpul tău” (În lumea Alexiei) și pentru poetă este sărbătoare: „Când vii la mine Copilă / E sărbătoare / Salcâmii dau năvală în stol / Cu bucuria în trenuri / De primăveri” (Bucurie).
Între bunica Aurelia Rînjea și nepoțica Alexia s-a creat acea complicitate unică bunic-nepot, o lume numai a lor, în care cele două pătrund cu bucurie, iar „Când rămâi la mine / Soarele face tumbe pe cer / Stelele se joacă în albia lor / Cu stropi de lumină” (Un soare), pentru că „În fața ta Alexia / Apele se retrag / Busola își schimbă nordul / Geana de lumină cântă / Deschizi nemărginirea / Cu un acord de pian” (Metamorfoze). Bucuria celor două este atât de mare încât prin joaca lor modelează oameni din plastilină „Și-i îmbrăcăm / În suflu de iubire / Printre interogațiile / Repetate / Ale pendulului cosmic / Cu bătăi de inimi / Și pași de stele” ( Ritm propriu). Iar prin joaca lor cele două, crează „Poduri de iarbă”, „Flori de cireș”, „De la mine la tine” (Inocență).
Într-o descriere de excepție, scriitoarea Aurelia Rînjea ne descrie și în alt mod poezia, ca „O evadare printr-o poartă de trecere precum cea dintre viață și neviață, dar reversibilă, un portal energetic între lumi, unde auzi glasul Creatorului care reverberează în noi, pe diferite niveluri, în zone ale spiritualităţii, rezonând între uman și divin, generând bucuria de a trăi. Portaluri interioare se deschid dintr-un subconștient latent, peste care cortina lumii își așterne liniștea și care din când în când se ridică vizionar, într-un spectacol cosmic de lumini și umbre, rezonând pe frecvențele sufletului și unde ființează Poezia, lăsându-ne să vedem doar cât ne este permis să vedem. Poezia rămâne dreptul nostru cosmic la singurătate”.
Aurelia Rînjea ne dezvăluie că cele doua mari iubiri ale sale sunt fizica și poezia, iar acolo unde se termină una, începe cealaltă „Atunci scriu / Mă trezesc ca dintr-un vis / Profesoara de dragoste / A Luminii / Care învaţă copiii / Să zboare pe arpegii stelare / În bărci solare pline cu poeme” (Periplu). Asemănarea dintre fizică și poezie este descrisă ca: „o mare poveste / Despre Univers și Viață / Despre aici și despre dincolo / Despre cunoscut și necunoscut / În care ce cunoaștem / Este de fapt ce recunoaștem” (Poezia).
Scriitoarea Aurelia Rînjea face o superbă asemănare între poezie și „o inimă de copil / Pe care o așezi în palme”, căreia „Îi faci cuib în sufletul tău și locuiește acolo” (Inima de copil), fiind un „păstor al cuvintelor”, „la margini de lumi noi” (Învățare). Prin poezie, poeta încearcă să înțeleagă sensul lumii: „Stau în inima Cuvântului / Şi-ncerc să înţeleg lumea / Cu sensurile ei / Cu începutul şi sfârşitul” (Vino și tu).
Iubirea nemărginită pe care o nutrește autoarea Aurelia Rînjea pentru nepoțica sa radiază din versurile: „Mă faci când Lup când / Scufiţă / În povestea unde / Cheia casei e la tine / Mă desenezi / Când eu – când tu – când noi / Un joc în care iubirea / E nemărginire” (Alfabet) și în versurile „Lumea mea începe cu tine / Amurg de anotimp / Printre vitralii de seară / Te respir cu aripi de floare / În anotimpul tău / În care mă pierd / Divin te iubesc” (Lumea mea), iar trecerea vremii și creșterea nepoțelei Alexia răzbat în versurile: „Contemplu mâna ta / Scriind cu iscusinţă / Pe foiţa timpului / Ca un cireş înmugurit / Care învaţă să înflorească” (Exercițiu).
Cartea COPIII ȘI POEZIA este un balsam pentru inimă și suflet, imprimând o bucurie nemărginită cititorului, chiar dacă are sau nu are nepoți, el se bucură și trăiește prin bucuria scriitoarei, care prin măiestria și iscusința cu care alege cuvintele, luminează și aduce o stare de bine, de care în aceste vremuri cititorul are mare nevoie. Descrierea nepoțelei Alexia este făcută cu cuvinte ce definesc bogăția lăuntrică a sufletului scriitoarei „Atât de frumoasă ești / Ca un Poem” (Într-o carte), iar râsul nepoțelei „Întoarce tristeţile / Cu faţa la soare / Îmbraci copacii goi / În frunze visătoare / Şi pescăruşilor le-aduci cerul / Aproape” (O bucurie).
Iubirea de țară și de locurile natale este superb prezentată în versurile: „M-am născut într-o patrie poetică / Într-un oraș cu un Munte de Sare” și în versurile: „Aici am învățat să trăiesc românește / Am înțeles esența cuvântului Țară” (Destinul meu).
Crezul poetic al autoarei este misiunea sa de a duce mai departe rostul și spiritul curat românesc: „Mă-nchid în tine Poezie / Să rămân acolo / Spirit curat românesc / Să pot duce mai departe rostul / Şi carele cu focuri / Ale strămoșilor mei / Dacii liberi” (O misiune), de a împărții iubirea prin poezie: „Te-ai cuibărit acolo Poezie / În inima mea ca un foc dacic / Ca un soare străbun / Erai acolo de când lumea / Aşteptam doar să te trezeşti / Să tragi cortina / Într-o stare miraculoasă de „A fi” / În care reamintirea / Să-mi spună de ce am venit pe lume / Într-un perpetuum al iubirii / Într-un râu ce-şi caută / Și găseşte matca” (Cercetare) și de a lumina prin harul primit de la Dumnezeu „Sub mângâierea Luminii / Acolo Creatorul m-a trimis din nou / În mijlocul lumii s-o locuiesc poetic / Să dăruiesc oamenilor Poezia” (Reamintire).
Cât de frumos ne înfățișează talentata scriitoare Aurelia Rînjea, viața în metafore subtile, în imagini cu impact puternic. Viața este privită ca o „torță aprinsă” pe care o purtăm pentru a o da mai departe „Cel mai frumos Poem / În timpul nemuritor / Dacă ştii să-l înţelegi” (Viața). Dar, tot autoarea spune că „Vine o vreme când drumul / Nu se mai potriveşte / Cu lumina din noi / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne vedem” (De ce). Iar în suflet oscilăm ca și un ceas „Precum un pendul / Între vechi şi nou – între ieri şi azi / Între cer şi pământ” (Insomnie), pentru că „oamenii ajung / În cele din urmă cuvinte” (O școală).
Pentru că trecerea timpului nu scutește pe nimeni, nici chiar de dragul nepoatei iubite, iată că în numele iubirii găsim o transformare în versurile pline de emoție ale poetei Aurelia Rînjea: „Chiar dacă amurgul / O să se supere / Mă voi transforma în primăvară / Chiar dacă toamna / Va divorţa de mine / Mă voi transforma în mare / Să fii delfinul meu divin / Să mă cutreieri” (Construcție).
În poezia „De-a viața” sunt cuprinse cele mai valoroase învățături pe care le putem primi: prietenia care trebuie udată și întreținută, iubirea, de care avem atât de mare nevoie, ca și de mâncarea zilnică, circuitul apei în natură, care ajunge de unde a plecat, lecțiile vieții pe care le înveți doar trăind, calea pe care trebuie să o descoperi singur, pentru că ne naștem și murim singuri.
Scriitoarea Aurelia Rînjea ne prezintă realitățile vremurilor pe care le trăim: „O planetă de neiubiri / Ne desparte / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne vedem / Când de fapt ar trebui / Să ne recunoaştem / Și să ne iubim” (Un joc absurd); „Azi toți purtăm o mască la vedere / Ne depersonalizăm / Într-un univers virtual 3D / În care rămânem cu toții închiși / În epidemia pandemică” (Acum), întrebându-se încotro ne îndreptăm: „Încotro merge lumea? / Oamenii doar se ceartă / Se urăsc şi aleargă / Ca nişte roboţi fără suflet / Mimează că trăiesc / Copiii par nişte maşini / Gata să răspundă la comenzi / Să se joace singuri” și concluzionează: „Oamenii s-au schimbat / Ar trebui să citească / Mai multe poveşti” (Nedumerire).
Autoarea Aurelia Rînjea cântă în poemele sale iubirea, iubirea din tinerețe: „Te văd cum ţii / Amintirile strâns / Cu mâinile speriate / Să nu-ţi scape îmbrăţişarea / În care te-ai pierdut / Şi ţi-a plăcut / Într-o muzică de Puccini / Când soarele cobora / În povestea noastră”… „Şi mă iubeai ca un bărbat copt / Până când Dumnezeu / A coborât de pe dealuri / Şi ne-a luat de mână / În aceeaşi casă” (În aceeași casă), din amintiri, „Să cânţi la pian / Cum făceai odată / Cântai și ne iubeam / Cu braţe ce mă treceau pragul / Vine primăvara / De-atâta preludiu / Tangourile mor de dragoste / Ne-mpărtășită / În paşi de doi / Țărmul curge în noi” (Piano), „Îmi acordez viaţa / La pianul la care cânţi / Tu pe clapele albe, Eu pe cele negre / Două lebede plutind / În simfoniile dimineţii / Urcă visele de corabie / Pe acelaşi cer” (Cu tine), iar la sfârșitul volumului în poezia „Adevăr” autoarea concluzionează: „Libertatea unei femei / Se măsoară în singurătate / În frumuseţe / Şi în bogăţia ei spirituală”… „Te descoperi tot mai mult / Întru spirit / În singurătatea / Care devine câmp roditor / Viaţa măsurându-se / În gânduri curate / Şi în acte de creaţie” (Adevăr).
Volumul de poezii „COPIII ȘI POEZIA” este un adevărat compendiu de învățături și reflecții despre viață, despre iubire, despre prietenie, despre copii și bunici, despre viață și amintiri, despre străbuni și lumea de azi. Speranța este cea care moare ultima și în inima autoarei Aurelia Rînjea, care în versurile sale lasă să se vadă și durerea și speranța: „În piaţa publică / De pe muntele cu pietre ascuţite / Ale dezumanizării / Poetul aruncă un pumn de cuvinte / Pe caldarâmul crăpat / Și sufocat de orgolii / Într-o zi va răsări un cocon / Apoi timid din el un poem / Purtând o cunună de stele / Nu şi-a pierdut speranţa / Azi este deja mâine” (Speranța).
Vraja care te cuprinde citind cartea „COPIII ȘI POEZIA”, confirmă încă o dată că nimic nu este întâmplător și că harul cu care a fost înzestrată poeta Aurelia Rînjea este aducător de lumină și iubire în suflet.
Felicitări poetei Aurelia Rînjea pentru tezaurul de suflet pe care îl lasă literaturii române prin scrierile sale pline de iubire.
Mihaela CD
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada
Președinte al World Poets Association Canada
