La 15 aprilie 1920, la Oradea ap\u0103rea\nprimul num\u0103r al revistei \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d, publica\u021bie care, al\u0103turi de deja\nbinecunoscuta \u201eFamilie\u201d a lui Iosif Vulcan, avea s\u0103 fie \u0219i a r\u0103mas \u0219i p\u00e2n\u0103\nast\u0103zi una dintre cele mai importante reviste din\nvia\u021ba cultural\u0103 bihorean\u0103. Sub conducerea unor personalit\u0103\u021bi ale momentului\n(Roman Ciorogaru, vicar episcopal, George Bacaloglu, colonel \u0219i dr. Alexandru\nPteancu, director general al \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului), revista a avut ini\u021bial o apari\u021bie\nbilunar\u0103, apoi lunar\u0103, pentru ca, \u00eencep\u00e2nd cu num\u0103rul 3-4 din martie-aprilie\n1928 \u0219i p\u00e2n\u0103 la ultimul num\u0103r (3-4 din martie-aprilie 1944), aceasta avea s\u0103\napar\u0103 o dat\u0103 la dou\u0103 luni.<\/p>\n\n\n\n
Un moment de r\u0103scruce din via\u021ba revistei\n\u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d l-a constituit, ca urmare a ocup\u0103rii Ardealului \u00een urma\nodiosului Dictat de la Viena, mutarea for\u021bat\u0103 a sediului la Bucure\u0219ti\n(septembrie 1940). De\u0219i atunci s-a crezut c\u0103 este doar o mutare provizorie,\naceasta va dura p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd revista \u00ee\u0219i va \u00eenceta apari\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Referindu-se la acest trist episod, col.\nGeorge Bacaloglu, \u00eentemeietorul \u0219i directorul revistei, avea s\u0103 consemneze cu\ndurere: \u201eReuniunea \u0219i revista Cele Trei Cri\u0219uri, dup\u0103 dou\u0103zeci \u0219i unul de ani\nde activitate pe grani\u021ba de vest, pe terenul culturii na\u021bionale, la 4\nseptembrie 1940 a trebuit s\u0103 evacueze cu biblioteca central\u0103 \u0219i \u00eentreg\npatrimoniul de esen\u021b\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, agonisire a celor dou\u0103 decenii de munc\u0103. Dou\u0103\ndintre cele trei Cri\u0219uri au r\u0103mas pe p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc. Al treilea \u2013 Cri\u0219ul\nRepede \u2013 a r\u0103mas pe p\u0103m\u00e2nt maghiar, constituind pentru \u00eentregul neam un nou\nideal na\u021bional. Revista noastr\u0103 r\u0103m\u00e2ne aceea\u0219i, cu aceea\u0219i structur\u0103 \u0219i acela\u0219i\ncrez reprezent\u00e2nd trecutul, cu toate jertfele \u0219i biruin\u021bele lui, iar prin acest\nnou ideal, f\u0103c\u00e2nd un sacru leg\u0103m\u00e2nt cu aspira\u021biile \u0219i tr\u0103inicia viitorului\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Pe parcursul apari\u021biei primei serii a\nrevistei \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d (dup\u0103 1990, la Oradea vor mai ap\u0103rea alte dou\u0103\nserii, \u00eentr-un format nou), paginile acesteia vor g\u0103zdui numeroase articole\ndedicate Poetului Na\u021bional Mihai Eminescu, fotografii \u0219i reproduceri din opera\nacestuia. Mai mult, \u00een num\u0103rul 6-7 din iunie-iulie 1926, \u00eei va fi dedicat un\nSupliment special, la cea de-a 37-a comemorare a trecerii sale \u00een eternitate.<\/p>\n\n\n\n
Astfel, chiar pe coperta revistei este\ninserat portretul Poetului, realizat dup\u0103 cea de-a treia fotografie a sa \u0219i\ntip\u0103rit, sub form\u0103 de carte po\u0219tal\u0103, de Editura \u201eArdealul\u201d din Cluj. Din\np\u0103cate, f\u0103r\u0103 a fi men\u021bionat \u0219i autorul acestuia.<\/p>\n\n\n\n
Pagina a noua a revistei include dou\u0103\narticole dedicate lui Mihai Eminescu; primul, intitulat \u201eCultul oamenilor mari\nai neamului. O atitudine\u201d, scris de istoricul literar \u0219i publicistul Paul I.\nPapadopol, aduce un binemeritat elogiu Poetului\nNepereche: \u201eUn model nepieritor de modestie \u0219i de complet\u0103 recunoa\u0219tere a\nm\u0103re\u021biei suflete\u0219ti eroice, este o bun\u0103 parte din poezia celui mai des\u0103v\u00e2r\u0219it\ndintre sfin\u021bii neamului nostru \u2013 Mihail Eminescu. Nu pot s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc cu\nevlavie la el. Subscrip\u021biunea ziarului Cuv\u00e2ntul at\u00e2t de pu\u021bin \u00eensufle\u021bit\u0103 (mai\nales fa\u021b\u0103 de alta, aceea a unui cunoscut om politic), eroii pe care \u00een floarea\nvie\u021bei \u2013 ni-i abate v\u00e2ntul mor\u021bii \u0219i al lipsei de aten\u021biune public\u0103, ceilal\u021bi\ncari tr\u0103esc, dau aparen\u021ba unei vie\u021bi la care ar renun\u021ba cu pl\u0103cere, \u2013 toate\nacestea \u00eemi aduc \u00een minte pe Eminescu, viea\u021ba, epoca, poezia acestui artist pe\ncare tocmai \u00een ciuda indiferen\u021bei publice \u00eel confirm\u0103 din zi \u00een zi \u00een sufletele\ncontimporanilor aceia\u0219 Providen\u021b\u0103 care l-a \u00eenzestrat at\u00e2t de uimitor\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Al doilea articol, \u201eEminescu \u00een fa\u021ba\nlegei\u201d, este semnat de profesorul universitar Bogdan Ionescu, care, pornind de\nla teoria psihozei speciale, aminte\u0219te cazul bibliotecarului Mihai Eminescu,\nacuzat pe nedrept de a fi sustras c\u00e2teva din c\u0103r\u021bile bibliotecii unde fusese\nangajat. \u201eC\u00e2t\u0103 invidie sau c\u00e2t\u0103 ignoran\u021b\u0103 la oamenii mici, care au ajuns \u00een\natingere cu acest titan al cuget\u0103rei omene\u0219ti\u201d, avea s\u0103 constate autorul, care\ncontinu\u0103: \u201eC\u00e2\u021bi au putut cunoa\u0219te \u00eenfrigurarea cu care Eminescu str\u00e2ngea\nc\u0103r\u021bile \u00eemprejurul lui \u0219i, cu o sete de ne\u00eenvins \u00eentregei lui fiin\u021bi, sorbea\n\u00eentregul lor con\u021binut? C\u00e2\u021bi au putut s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een\u0103l\u021bimea de spirit a acestui\ngeniu, care plutea deasupra nimicurilor omene\u0219ti, pentru ca s\u0103 se mai\nintereseze de h\u00e2rtiile tip\u0103rite ale unei fascicole, dup\u0103 ce sorbise din ele\ntoate ideile ce con\u021binea?\u2026 \u0218i, pe un asemenea om, s\u0103-l aduci \u00eenaintea justi\u021biei\npentru c\u0103 neglijase a purta de grij\u0103 c\u00e2torva c\u0103r\u021bi, a c\u0103ror citire era o\nnecesitate imperioas\u0103 a existen\u021bei lui!\u2026 \u0218i c\u00e2te mizerii omene\u0219ti de acest fel\nnu i se vor mai fi \u00eent\u00e2mplat s\u0103rmanului Eminescu?!\u201d, \u00eencheia cu durere autorul.<\/p>\n\n\n\n
Prima pagin\u0103 a Suplimentului (pagina 91\na revistei) reproduce facsimilul poeziei \u201eLa steaua\u201d, poezie, a\u0219a cum ar\u0103ta\nistoricul literar Gheorghe Bogdan-Duic\u0103, \u201escris\u0103 de Eminescu pe un album, sub o\npodoab\u0103 de flori uscate preg\u0103tit\u0103 de mai \u00eenainte\u201d. De altfel, cunoscutul\neminescolog, c\u0103ruia i se solicitase un material despre Mihai Eminescu pentru\nacest num\u0103r comemorativ, mai preciza urm\u0103toarele: \u201eNeav\u00e2nd lini\u0219te \u0219i r\u0103gaz \u2013\n\u00een epoca esamenelor, licen\u021belor etc. -, s\u0103 v\u0103 scriu un articol sau un studiu\ndespre Eminescu, v\u0103 pun la dispozi\u021bie dou\u0103 inedite \u0219i un articol uitat \u00een\nTimpul\u201d (Cluj, 21 iunie 1926).<\/p>\n\n\n\n
Primul material inedit \u00eel constituie o\nvariant\u0103 a poeziei \u201eCopii eram noi am\u00e2ndoi\u201d, reprodus pe aceea\u0219i pagin\u0103 \u0219i\ndespre care Bogdan-Duic\u0103 afirm\u0103 c\u0103 este o crea\u021bie \u201edespre copil\u0103ria sa, din\nmanuscriptul academic 2259, p. 279. De\u0219i poezia nu este terminat\u0103, ea explic\u0103\nun fond copil\u0103resc \u0219i sentimental u\u0219or de interpretat\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Al doilea material inedit \u00eel reprezint\u0103\no traducere dup\u0103 poetul german Christian Wernicke (1661-1725), o poezie scris\u0103\nla 1697 \u0219i publicat\u0103 ulterior sub titlul \u201eUn om de stat\u201d. \u201e\u00cen acela\u0219i\nmanuscript (2559, p. 325), g\u0103sesc o traducere din Wernicke. Nu g\u0103sesc (p\u00e2n\u0103\nacum) \u0219i alte urme; poate l-a cunoscut \u00eentreg; mai cur\u00e2nd cred c\u0103 l-a tradus\ndin vreo antologie\u201d, m\u0103rturisea acela\u0219i Bogdan-Duic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Red\u0103m, pentru frumuse\u021bea sa, traducerea\npoeziei:<\/p>\n\n\n\n
\u201eUn om de stat, ce multe \u0219ti promite,<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 nu-i are\u0163i c\u0103 tu nu-i dai credin\u0163\u0103<\/p>\n\n\n\n
Ci-i mul\u0163\u0103me\u015fte cu\u0384nchin\u0103ri smerite.<\/p>\n\n\n\n
Ca s\u0103 nu-\u015fi dea prea mult silin\u0163\u0103,<\/p>\n\n\n\n
Te f\u0103 c\u0103 crezi orice el o s\u0103-\u0163i zic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ajut\u0103-l \u00eensu\u0163i tu, ca s\u0103 te min\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Destul folos, dac\u0103 m\u0103car nu-\u0163i stric\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Pagina a doua a Suplimentului con\u021bine\narticolul \u201eC.A. Rosetti \u0219i Poliandra\u201d, publicat de Eminescu \u00een ziarul \u201eTimpul\u201d\ndin 9 ianuarie 1983. Este vorba despre analiza critic\u0103 a unei scrisori a lui\nC.A. Rosetti, dat\u00e2nd de la 1848, prin care acesta, membru al guvernului\nprovizoriu din acea vreme, preg\u0103tea un Decret referitor la familie. \u201eNu vom\n\u00eencerca s\u0103 ar\u0103t\u0103m monstruozitatea \u00eentreag\u0103 a acestui proiect de poliandrie,\nc\u0103ci, la urma urmelor, Prea Sfin\u021bia sa mitropolitul \u0219i ministrul drept\u0103\u021bii de\npe atunci par a nu-i fi dat nicio urmare, \u0219i a fost poate numai o toan\u0103 a\n\u00eent\u00e2mpl\u0103rii c\u0103 aceast\u0103 h\u00e2rtie s-a p\u0103strat. Dar desigur, continu\u0103 Poetul,\ncunoscut\u0103 fiindu-i adversitatea fa\u021b\u0103 de directorul \u201eRom\u00e2nului\u201d, caracteristic\npentru toat\u0103 desvoltarea noastr\u0103 social\u0103 r\u0103m\u00e2ne faptul c\u0103 autorul acestor\n\u0219iruri a dat zeci de ani de-a r\u00e2ndul cre\u0219tere politic\u0103 \u0219i moral\u0103 poporului\nrom\u00e2nesc, o cre\u0219tere care, dac\u0103 se va citi bine proiectul de decret \u0219i ceea ce\nel voie\u0219te, n-a r\u0103mas f\u0103r\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00eenr\u00e2urire asupra moravurilor noastre\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Cea de-a treia pagin\u0103 a Suplimentului\ninclude articolul profesorului universitar clujean \u0218tefan Bezdechi, \u201eEminescu\n\u0219i Anticii\u201d. Pornind de la premisa c\u0103 \u201ecu toate c\u0103 Eminescu a fost un iubitor\n\u0219i un \u00een\u021beleg\u0103tor al literaturilor clasice \u2013 greac\u0103 \u0219i latin\u0103\u201d, distinsul\nprofesor \u0219i filolog demonstreaz\u0103 faptul c\u0103 \u201e\u00een opera lui, ecourile directe ale\nacelor literaturi s\u00e2nt pu\u021bine la num\u0103r. Prea era mare deosebirea \u00eentre\nconcep\u021bia lui, de via\u021b\u0103 \u0219i de art\u0103, \u0219i \u00eentre concep\u021bia celor vechi. Nu ne-o\nm\u0103rturise\u0219te chiar el \u00een strofa:<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu\u0384nv\u0103lui\u021bi a mea g\u00e2ndire<\/p>\n\n\n\n
Nici \u00een stil curat \u0219i antic,<\/p>\n\n\n\n
Toate\u0384mi s\u00e2nt de-opotriv\u0103:<\/p>\n\n\n\n
Eu r\u0103m\u00e2n ce-am fost: romantic.\u201d ?<\/p>\n\n\n\n
\u201ePe c\u00e2t poe\u021bii antici \u00ee\u0219i d\u0103deau\nosteneala s\u0103 \u00eencadreze \u00een versurile lor marmoreene un sentiment definit,\nprecis, rotund \u0219i m\u0103rginit \u00een toate p\u0103r\u021bile, cu at\u00e2t romanticii \u00een general \u0219i\nEminescu \u00een special, caut\u0103 s\u0103 \u00eembrace \u00een stihul fragil \u0219i ne\u00eenc\u0103p\u0103tor,\ninfinitul \u00eentreg, un dor metafizic de lucruri \u0219i st\u0103ri irealizabile. \u0218i dac\u0103,\ncontinu\u0103 profesorul Bezdechi, spre deosebire de cei mai mul\u021bi, el izbute\u0219te s\u0103\ntoarne sim\u021biri moderne chiar \u00eentr\u0384un vas a\u0219a de antic, cum e strofa safic\u0103,\nf\u0103r\u0103 ca fondul s\u0103 sparg\u0103 forma, asta dovede\u0219te \u00eent\u00e2i un rar me\u0219te\u0219ug al\nversului \u0219i al doilea c\u0103, dac\u0103 Eminescu a fost influen\u021bat de lumea antic\u0103, a\nfost influen\u021bat mai ales \u00een laturea formal\u0103. El e, cred, primul care, din\noceanul de ritmuri antice, a introdus \u00een limba noastr\u0103 st\u00e2ngace \u2013 mai ales\natunci \u2013 c\u00e2teva ritmuri clasice de o mare frumuse\u021be\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Pagina continu\u0103 cu articolul\nscriitorului \u0219i eseistului Eugeniu Speran\u021bia, \u201eEminescu \u0219i sufletul rom\u00e2nesc\u201d,\nla acea vreme profesor la Academia de Drept din Oradea, articol care va ocupa\n\u00een \u00eentregime \u0219i pagina patru a Suplimentului revistei \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d.\n\u201e\u00centreaga clas\u0103 instruit\u0103 de azi, la noi, e o clas\u0103 de Eminescieni. To\u021bi c\u00e2\u021bi\nscriu \u0219i cuget\u0103 azi \u00een lumea rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i to\u021bi c\u00e2\u021bi pot avea preferin\u021be\nliterare, au trecut cel pu\u021bin printr\u0384o perioad\u0103 de eminescianism fervent.\n\u00cendr\u0103znesc s\u0103 afirm chiar c\u0103 un str\u0103in instruit nu se poate pretinde c\u0103 este\ncomplet rom\u00e2nizat dac\u0103 n\u0384a fost str\u0103b\u0103tut \u0219i el ca \u0219i noi vizibil \u0219i durabil de\nfiorul eminescian. \u00centreaga oper\u0103 a lui Eminescu, f\u0103r\u0103 a determina realmente,\ncum s\u0384ar crede, o \u00eenclinare veritabil\u0103 spre decep\u021bionism, alc\u0103tuie\u0219te un fond\nindispensabil pentru un suflet rom\u00e2nesc evoluat. Influen\u021ba ei ajut\u0103 la\nconstruirea acelui quid proprium al con\u0219tiin\u021bei noastre etnice, a\u0219a cum s\u0384a\norganizat, cum a crescut ea. \u00cen acest quid proprium intr\u0103 repercusiunile geam\u0103tului\n\u201eDela Nistru p\u00e2n\u0384 la Tisa\u201d, intr\u0103 repercusiunea \u201eLuceaf\u0103rului\u201d, a lui \u201eC\u0103lin\u201d\n\u0219i a eroticelor, a satirelor a III-a \u0219i I-a, a lui \u201eF\u0103t Frumos din lacrim\u0103\u201d \u0219i\na\u0384ntregului nimb special ce scald\u0103 inspira\u021bia lui Eminescu\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDeocamdat\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t un singur\nfel de rom\u00e2ni cul\u021bi: sunt acei la a c\u0103ror conformare sufleteasc\u0103 Eminescu, ca\n\u0219i to\u021bi marii no\u0219tri scriitori, a contribuit ceva cu focul temperamentului \u0219i\ninspira\u021biei sale. Iar acei \u00een viea\u021ba c\u0103rora Eminescu n\u0384a introdus nimic, aceia\nori nu sunt cul\u021bi, ori nu sunt rom\u00e2ni\u201d, concluzioneaz\u0103 Eugeniu Speran\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Pagina \u201eCronica literar\u0103\u201d a revistei\n\u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d este dedicat\u0103 \u00een totalitate articolului semnat de George\nB\u0103iculescu, istoric literar \u0219i fost bibliotecar al Academiei Rom\u00e2ne\n(1922-1941), intitulat \u201eDespre Luceaf\u0103rul lui Mihai Eminescu \u2013 de G.\nBogdan-Duic\u0103\u201d. \u201eStudiul d-lui G. Bogdan-Duic\u0103 despre isvoarele poemei\n\u201eLuceaf\u0103rul\u201d de M. Eminescu este o reproducere din \u201eAnuarul-almanah jubiliar\u201d\nal liceului \u201eAndrei \u0218aguna\u201d din Bra\u0219ov \u0219i constituie o serioas\u0103 cercetare\nasupra influen\u021belor care au intrat drept componente hot\u0103r\u00e2toare \u00een concep\u021bia\ngenial\u0103 a poetului\u201d, afirm\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput autorul. Pornind de la studiile\ndoctorului N. Gaster, care indicase de mult\u0103 vreme c\u0103 Eminescu s-a inspirat \u00een\nprimul r\u00e2nd de basmul poporan \u201eFata \u00een gr\u0103dina de aur\u201d, autorul arat\u0103 c\u0103\nBogdan-Duic\u0103 constat\u0103 \u0219i influen\u021be din povestirile lui Hoffman, din mitologia\nGreciei \u0219i a Romei antice, din mitologia indic\u0103, dar \u0219i din filozofia lui\nGiordano Bruno. \u201eEminescu \u00eensu\u0219i a l\u0103sat scris c\u0103 finalul \u201eLuceaf\u0103rului\u201d este\n\u201e\u00e0 la Giordano Bruno\u201d, o dovad\u0103 mai mult de \u00eenalt\u0103 cultur\u0103 filozofic\u0103 a\npoetului. \u0218i \u00een felul acesta pu\u021bin i-a dat lui Eminescu basmul; mult, aproape\ntot, a dat el basmului\u201d, concluzioneaz\u0103 autorul articolului.<\/p>\n\n\n\n
Nu putem \u00eencheia f\u0103r\u0103 a reproduce\ninforma\u021bia publicat\u0103 \u00een revist\u0103 la rubrica \u201eAspecte or\u0103dane\u201d, conform c\u0103reia\n\u201e\u0219tiri din \u021bar\u0103 vorbesc de a treizeci \u0219i \u0219aptea comemorare a lui Eminescu,\nmarele geniu, c\u0103ruia i s\u0384ar aduce zilnic recuno\u0219tin\u021ba posterit\u0103\u021bii, \u0219i tot nu\nar fi prea mult! \u2013 \u0218i \u00een Oradea s\u0384a luat ini\u021biativa s\u0103rb\u0103toririi lui. Reuniunea\n\u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d a considerat ca o pioas\u0103 datorie, organizarea unei frumoase\ncomemor\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n
Lipsa de solicitudine \u00eens\u0103, a\nautorit\u0103\u021bii care, prin glasul Primarului, a refuzat punerea la dispozi\u021bie \u00een\nacest scop a s\u0103lei festive a Prim\u0103riei, a \u00eempiedicat \u021binerea, aci \u2013 unde \u0219i-ar\nfi avut o deosebit\u0103 semnifica\u021bie, \u2013 a proiectatei comemor\u0103ri. S\u0103 sper\u0103m \u00eens\u0103,\nc\u0103 va fi mai norocoas\u0103 ini\u021biativa Primului Pre\u0219edinte al Cur\u021bii de Apel, care\nla 1 iulie a convocat societ\u0103\u021bile culturale, profesorimea, magistratura,\nintelectualii, \u2013 \u00een genere, la o consf\u0103tuire pentru adunarea fondurilor\nnecesare ridic\u0103rii unui monument lui Eminescu \u00een Oradea. Posibilitatea unei\nastfel de \u00eenf\u0103ptuiri \u2013 pe l\u00e2ng\u0103 aceea a \u201eBustului lui Iosif Vulcan\u201d pornit din\nini\u021biativa reuniunii \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d \u2013 va \u00eensemna poate un pas \u00eenainte\npentru recucerirea acestui ora\u0219!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Monument pe care or\u0103denii vor trebui\ns\u0103-l mai a\u0219tepte \u00eenc\u0103 opt ani, acesta fiind dezvelit abia la 11 iunie 1934. Dar\ncare va avea o via\u021b\u0103 efemer\u0103, deoarece la \u00eenceputul lunii septembrie 1940, la\nc\u00e2teva zile dup\u0103 Dictatul de la Viena, cete de extremi\u015fti maghiari au d\u0103r\u00e2mat\nstatuile rom\u00e2ne\u015fti din ora\u015f, \u00eentre care \u015fi pe cea a lui Eminescu.<\/p>\n\n\n\n
Prin tip\u0103rirea acestui num\u0103r, care\ninclude Suplimentul special la cea de-a 37-a comemorare a lui Mihai Eminescu,\nrevista bihorean\u0103 de cultur\u0103 \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d a adus \u00eenc\u0103 un prinos memoriei\ncelui pe care, pe bun\u0103 dreptate, filozoful Constantin Noica \u00eel numea \u201esimbolul\ntutelar al spiritualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti\u201d.<\/p>\n\n\n\n
—————<\/p>\n\n\n\n
Bibliografie:<\/strong> Ionel NOVAC<\/strong><\/p>\n\n\n\n consul<\/strong><\/p>\n\n\n\n Cahul, Republica Moldova<\/strong><\/p>\n\n\n\n Revista \u201eLuceaf\u0103rul\u201d Anul\nXI\/2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" La 15 aprilie 1920, la Oradea ap\u0103rea primul num\u0103r al revistei \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d, publica\u021bie care, al\u0103turi de deja binecunoscuta \u201eFamilie\u201d a lui Iosif Vulcan, avea s\u0103 fie \u0219i a r\u0103mas \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi una dintre cele mai importante reviste din via\u021ba cultural\u0103 bihorean\u0103. Sub conducerea unor personalit\u0103\u021bi ale momentului (Roman Ciorogaru, vicar episcopal, George […]<\/p>\n","protected":false},"author":6308,"featured_media":17347,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"tdm_status":"","tdm_grid_status":"","_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":{"0":"post-17346","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","5":"has-post-thumbnail","7":"category-c5-cultura"},"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-content\/uploads\/2019\/06\/REVISTA-CELE-TREI-CRISURI-NR6-7.jpg?fit=600%2C881&ssl=1","amp_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17346","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/users\/6308"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17346"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17346\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17348,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17346\/revisions\/17348"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17347"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17346"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17346"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.gandaculdecolorado.com\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17346"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n1.Noica, Constantin \u2013 Eminescu sau g\u00eenduri\ndespre omul deplin al culturii rom\u00e2ne\u0219ti, Ed. Eminescu, Bucure\u0219ti, 1975;
\n2.Revista \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d, nr. 1, 15 aprilie 1920, Oradea;
\n3.Revista \u201eCele Trei Cri\u0219uri\u201d, nr. 6-7, iunie-iulie 1926, Oradea;
\n4.Carte po\u0219tal\u0103 din colec\u021bia personal\u0103.<\/p>\n\n\n\n