ZILE DE CRĂCIUN

0
22

Iarna, aerul foşneşte a mătasă

E armonie şi-atâta iubire!

Se-aude a orei încetineală rotire

În învechita pendulă din casă.

O stea oprită pe cer luminează…

Raze de-argint ajung în depărtare

Polei de ger noaptea incendiază

O,  ce colind! Suavă sărbătoare;

“Ard tălpile Mariei de atâta drum,

Totuşi, priveşte-n faţă vitejeşte,

C-un asin blând doar Iosif o-nsoţeşte

În staulu-ncălzit cu abur şi cu fum“.

Icoana, lumii-a rămas moştenire

(Mamă şi prunc ne-ocrotesc amândoi)

Şi iată, iar tresar inimile-n noi

De vis unite şi de-mpărtăşire.

În flori, pe geamul zării se preface,

Lumina. Freamătă-n brad culori şi jar…

În minte toţi cei dragi, din nou, apar

Şi timpu-n amintire se desface..

Privirea ne e-n crengi strălucitoare

Şi rugăciunea-n lacrimi pe obraz,

Un dor iar ne cuprinde…şi-n extaz

Plutim, plutim în marea sărbătoare…

………………………………………………………..

Şi trec trei zile-n ornice solare

Imaculate-n jocul de zăpadă.

Ca-n somn rămânem speranţelor pradă…

În doru-acesta orb proptit în zare…

Lia Ruse