Pe cât de neașteptată, pe atât de tentantă a fost pentru mine ca profesor de specialitate șansa de a participa la Ziua Limbii Române. Unde? Tocmai la Montréal în Canada, unde eram unul dintre invitații de onoare. Înțelegeam că va fi un eveniment solar, când în ornice clipele se majusculează, căci românii de pe oricare meridian urmau să trăiască o aceeași emoție, cu gândul la limba pe care le-au lăsat-o ca zestre bunii și străbunii.
- I.ALTEȚA SA REGALĂ, LIMBA ROMÂNĂ
Inițiativa legislativă recentă de a sărbători limba română are multiple semnificații. În luna februarie se sărbătorește Ziua tuturor limbilor materne. Se știe că și alte comunități
naționale folosesc un asemenea prilej pentru a împrospăta respectul și dragostea față de limba lor națională, acest tezaur moștenit de la străbuni și semn identitar, glia de spirit care ține uniți pe membrii unui popor. Atunci când îmi începeam seminariile de stilistică la Universitatea”Lucian Blaga“ din Sibiu, acum 3 decenii, ca asistentă a reputatului profesor Gh.Tohăneanu, întrebam studenții ce sens cred ei că a dat M.Eminescu comparației din versul „Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”(Epigonii). Constatam că sugestia limbii “ca fagure de miere” este mult mai complexă decât s-ar crede la prima impresie. Dicționarul explicativ al limbii române are 11 definiții date cuvântului “fagure”, care ca sens propriu este o construcție a albinelor lucrătoare, din ale căror celule cerifere se construiesc 8.000-10.000 celule de ceară hexagonale. Ele sunt create cu un simț special al armoniei spre a adăposti puieți și ouă sau larve putrezite ori ca depozit de miere. Ce simț al distribuției, ce disciplină, ce rigoare, ce… marketing în activitatea unui stup! El are o regină pe care toate albinele lucrătoare o îngrijesc. Și limba română este o asemenea structură armonioasă, vie și dinamică. Cine a făurit-o? Poeții, vor răspunde unii. Adevărat, parțial adevărat. Chiar dacă rolul poeților este precumpănitor, ei nu sunt singurii șlefuitori de limbă. Păstrătorii și creatorii de limbă activează în toate straturile de viață ale poporului, de la” domn pân’ la opincă”, așa cum ar glăsui bardul… Toate cele 1000 de variante ale Mioriței sunt dovada modului cum poporul întreg își modelează limba. „Învățăturile” s-au transmis în mod simbolic de la Neagoe la fiul său Teodosie, de la o generație la alta. Astăzi în plan sincronic limba română este analizată ca un semn al unui cod genetic comun, un cod complex și instrument de comunicare ce presupune un mesaj transmis prin semnal, care se codează, cu ajutorul codificatorilor de sensuri, și apoi se decodifică, având nevoie de semne lingvistice.
Sub raport diacronic limba română a avut perioade de creștere, de înflorire, atunci când în secolul al XIX-lea, spre exemplu, Vasile Alecsandri a dat formă clasică pastelului, Costache Negruzzi a desăvârșit nuvela istorică, iar Alecu Russo a dat viață poemului în proză. Mihai Eminescu a șlefuit ca nimeni altul elegia erotică și filosofică, poeziile cu formă fixă. Ion Creangă este creatorul romanului prunciei la sat și al basmului cult, Ioan Slavici al nuvelei psihologice realiste. În secolul XX Mihail Sadoveanu va da strălucire romanului istoric, iar Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Hortenzia Papadat Bengescu au modernizat proza română. Dar dintre toți făuritorii de limbă, poeții sunt cei mai laborioși, mai conștienți, mai intuitivi creatori care o slujesc pe Alteța Sa, Regina noastră, Limba tuturor românilor. De la George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga și Tudor Arghezi și până la Nichita Stănescu, Ana Blandiana și Marin Sorescu, trecând prin plămada baladescă a elegiilor lui Radu Stanca, limba română s-a primenit mereu, într-un exercițiu binecuvântat. De ce un asemenea epitet ? Pentru că fără limbă nu am avea identitate. Poeții au înțeles cel mai exact acest adevăr. Ei pot face reforme, pot revoluționa limba. Mihai Eminescu vedea în limbă “izvorul mai curat ca lamura” al creației populare. Tot el apostrofa cu amărăciune și revoltă pe stricătorii de limbă când în satira din Scrisoarea III rostea un adevărat cap de acuzare în cuvintele: “Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei/ Ca să nu se-arate-odată ce sunteți – niște mișei!”Așadar, limba poate fi batjocorită, stricată, mutilată, parcurgând drumul “de la paradis la infern”. Limba română în secole de ocupație otomană, cea latinizată din teoretizările ardelenilor, mai recent limbajul de lemn al comunismului, denunțat de Virgil Ierunca în Antologia rușinii ca „o crimă împotriva culturii și spiritualității românești” sunt doar câteva exemple edificatoare. Uneori Limba se încorsetează, strunindu-și gramatica. Alteori devine permisivă ca în epoca globalizării, când ea primește năvala anglicismelor, ce întrece orice alt val anterior, datorită tehnicii celei mai avansate de propagare.
Limba română este răspândită astăzi cât lumea, iar comunicarea cu țara se face mai ușor ca oricând. Mass-media contribuie la uniformizare și fundamentare, dar nu poate șterge particularitățile regionale ale vorbitorilor ei. Consider că nu există un mod mai simplu și mai eficient de a-ți menține identitatea națională, trăind oriunde în lume, decât vorbind cu ai tăi limba română, care să fie nelipsită în familie și în comunitate. Mircea Eliade afirma că a citi pe Eminescu când ești emigrant, înseamnă să simți că te-ai întors acasă. Nu este deloc întâmplătoare mărturisirea scriitorului-savant de la Chicago că singura limbă în care visa și spunea te iubesc era limba română. Poeții îi simt materialitatea atunci când afirmă în termeni superlativi că limba este “patria mea” ( N.Stănescu), e „ sângele meu” (Nina Cassian), e „o comoară”, e „foc ce arde”, este „limbă sfântă” (Alexei Mateevici) care merită preacinstirea noastră. Da, oricât de departe am fi de țară, să ne cinstim marii poeți, să ne înțelegem adevărata istorie. Cum? Citind românește. Astfel o slăvim pe Ea, pe Alteța Sa Regală, Limba Română.
II. ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL
Sincronizată cu manifestările din România și de la Chișinău din 31 august 2013, Ziua Limbii Române de la Montréal, metropolă canadiană în care viețuiesc peste 50.000 de români și vreo 7000 de basarabeni, deciși să spulbere în plan cultural granița Prutului, a fost susținută de Institutul Cultural Român din New York. Ea a fost rodul colaborării Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec cu Asociația Culturală Română și cu Comunitatea Moldovenilor din Québec. Neașteptat de numeroase mi s-au părut asociațiile scriitoricești ale românilor din Québec dacă plecăm de la preludiul manifestării făcut de Clubul epigramiștilor “ Păstorel Teodoreanu“, condus de I. Anton Datcu. Scriitorul m-a invitat în seara precedentă datei oficiale, să marcăm în premieră evenimentul. Un adevărat talent epigramistic între membrii clubului, d-l Mike Farkas, a fost premiat. Imposibil de onorat a fost, în schimb, invitația președintelui Asociației Canadiene a Scriitorilor Români Alex Cetățeanu, care a organizat concomitent un moment festiv în Piața României din Montréal, unde aveam să ajung abia la ceas de seară ca să salutăm statuia lui Mihai Eminescu.
La Côte-des-Neiges 6767 organizarea Zilei Limbii Române s-a făcut cu real profesionalism, căci Ala Mîndîcanu, președinta Comunității Moldovenilor din Québec, a realizat din timp afișe trimise pretutindeni, a invitat autoritățile Primăriei orașului. Erau prezenți reporteri de la câteva posturi de Televiziune care nu s-au dezlipit de la bun început până la final de sărbătoare de sala frumos aranjată. Câteva fetițe purtau chiar costume naționale. Așadar, când am intrat în Sala Mare a Centrului Sociocomunitar din 6767 Côte-des-Neiges răsunau melodii care au însoțit lupta de eliberare naţională din Basarabia: Suveranitate, Libertate, Răsai, Limba noastră cea română, compuse pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, în interpretarea lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici etc. Evenimentul s-a deschis prin intonarea de către cei peste 250 de participanţi a Imnului de Stat al României, Deşteaptă-te, Române, şi a celui al Republicii Moldova, Limba noastră. Dintre oaspeţii de onoare menționez pe Mugurel Stănescu, consul al României la Montréal, reprezentanți ai Ambasadei Republicii Moldova în Canada, pe actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, sosit la Montréal graţie sprijinului Institutului Cultural Român din New-York. Erau prezente volubila Mary Deros, membră a executivului municipal, responsabilă cu comunităţile culturale la primăria Montréal, distinsa Helen Fotopulos, consilier la primăria Côte-des-Neiges, scriitorii Anca Sîrghie din Sibiu, montrealezii Dan Ghiţescu, Adrian Erbiceanu, Ionela Manolescu, Eugen Enea Caraghiaur, Livia Nemţeanu, Miruna şi Vicky Tarcău, Ortansa Tudor, Ileana Anghel-Meşter, precum şi lideri ai unor asociaţii româneşti: Dumitru Răchitan, preşedintele Asociaţiei Culturale Române din Hamilton, însoţit de o întreagă echipă, dr. Paul Dăncescu, preşedintele Asociaţiei Culturale Române, Petru Cotnăreanu, preşedintele Asociaţiei Române din Canada, Livia Nemţeanu, preşedinta Cenaclului „Mihai Eminescu”, Alina Nichita, preşedinta Academiei Educative pentru Copiii Români, Ioan Opruţ, preşedintele Şcolii Sportive Jotaikido. De la Mary Deros am aflat -și nu mi-a scăpat expresia ei de satisfacție- că în Montreal conviețuiesc 200 comunități naționale și că activitatea culturală a românilor este într-o semnificativă creștere.
Cuvântul rostit de Ala Mîndîcanu, preşedinta asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din Québec, membră activă a Mişcării de eliberare naţională din Basarabia în perioada 1988-1991, coordonatoare a Asociaţiei Culturale Române, a avut rol explicativ pentru înțelegerea semnificației profunde a evenimentului, amintind asistenţei despre circumstanţele în care a fost luată istorica decizie a legislativului moldovenesc prin care a fost legiferată revenirea la scrierea cu grafie latină la 31 august 1989, dată la care în Basarabia se sărbătoreşte anual Ziua Limbii Române. Vorbitoarea a menţionat şi Legea nr. 53 din 14 martie 2013, prin care Parlamentul României a instituit ziua de 31 august ca Ziua Limbii Române. Lupta românilor de bună credință de peste Prut trebuie dusă pentru recunoașterea adevărului că nu există o limbă moldovenească, susținută și în prezent în Constituția țării. Fără îndoială că la Montréal românii au șters pentru o zi granițele trasate pe linia Prutului, restabilind prin cultură unitatea neamului. Consider că rolul diasporei nu mai trebuie să fie subestimat pe viitor.
Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Québec, poetul Adrian Erbiceanu, însoţit de scriitoarea Daniela Maxim, a prezentat într-o lectură comparativă poemul său în versuri Tinereţe fără bătrâneţe, o interesantă stilizare a basmului lui Petre Ispirescu cu acelaşi nume. Ca „invitat special”, actorul Constantin Chiriac a susținut un inspirat recital Creangă-Eminescu. Dialog. Intervenind în fluxul programului, d-na Mary Deros a felicitat asistenţa cu ocazia sărbătorii şi a menţionat importanţa păstrării tradiţiilor culturale şi lingvistice în comunitatea românească din Montréal ca parte integrantă a comunităţii multiculturale montrealeze. Marius Fincă, membru al consiliului Asociaţiei Culturale Române, a susţinut o curajoasă ipoteză privind rădăcinile limbii române, idiom care ar fi mama limbilor indo-europene.
Cei doi membri ai Uniunii Scriitorilor din România în calitatea lor de “invitați de onoare”, anume regizorul romancier Dan Ghiţescu, primit cu acest prilej festiv în Asociaţia Scriitorilor de Limba Română din Québec, și Anca Sîrghie, reprezentând mediul universitar din Sibiu, autoare şi editoare de carte, au felicitat comunitatea românească şi au subliniat importanţa limbii naționale pentru copiii români din diaspora. Formaţia Trio, alcătuită din naistul Vitalie Reuţchi, violonistul Serghei Trofanov şi pianista Olga Trofanov, au încântat publicul, interpretând cu virtuozitate fragmente din Rapsodia Română de George Enescu şi alte piese consacrate. Helen Fotopulos, ales local din sectorul Côte-des-Neiges, a apreciat activitatea asociaţiilor româneşti ACR şi CMQ şi a felicitat asistenţa cu prilejul sărbătorii. Mai mulţi lideri de asociaţii nonguvernamentale și invitații la eveniment au primit diplome de excelență pentru activitatea de promovare a valorilor culturale şi spirituale româneşti în Canada.
Echipa de televiziune K2 TVRo Montréal, reprezentată de Nicolai Lavric, Mike Farkaş şi Bianca Lavric, au filmat şi au transmis în direct întreaga sărbătoare. Evenimentul a avut inspirate prelungiri, care au asigurat Zilei Limbii Române o complexitate caleidoscopică. Astfel, în ziua de 1 septembrie 2013 la Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a avut loc un
recital de poezie religioasă Metanie ţie, părinte! prezentat de actorul Constantin Chiriac. Preotul Ioan Cotrigăşanu i-a mulţumit din inimă oaspetelui pentru acest minunat eveniment, unic în istoria bisericii. În după-amiaza aceleiaşi zile la Centrul Sociocomunitar s-a desfăşurat o întâlnire informală între membrii comunităţii şi oaspeţii sărbătorii Ziua Limbii Române. Constantin Chiriac, Anca Sîrghie și Dan Ghiţescu au răspuns la întrebările asistenţei, au povestit despre realităţile din România, au relatat despre creaţia lor recentă. Evenimentul a avut ca moderator pe Ala Mîndîcanu, mereu caldă ca simțire, orientată și înțeleaptă în rolul ei de gazdă. A fost o discuţie interesantă despre teatrul sibian, cu festivalul său internațional, și Radu Stanca, ctitor și slujitor de geniu al instituției, despre limba română, care se cuvine promovată în lume ca purtătoare a unor valori inestimabile.
